Fascinatia creativitatii

Orice s-ar spune, stimati cititori, dar balada Miorita a rezistat timpului si va dainui, pentru ca reprezinta o farama din sufletul artistic de roman. Este un exemplu elocvent de productie artistica fara autor cunoscut sau pe scurt, o voi caracteriza sugestiv printr-un nou cuvant compus, de tip transautor. Asa s-a nascut poezia populara, transmisa pe cale orala din generatie in generatie si slefuita progresiv pana s-a ajuns la veritabile bijuterii artistice.

Acum, la inceput de mileniu trei, va propun sa ne intoarcem la originile literaturii si sa reluam procesul de creatie populara dar la un nivel superior, oferit de mass-media si mai ales de Internet. Ce sa mai lungim vorba, avem posibilitatea sa realizam impreuna o opera artistica, daca ne detasam de orgolii, nu pretindem drepturi de autor si ne daruim puri intr-un joc al sensibilitatii si creativitatii artistice.

Procedura este simpla : startul il poate da orice persoana cu abilitati artistice care ofera un crampei dintr-o posibila opera artistica. El ramane autorul de drept pana cand accepta o varianta mai buna propusa de alta persoana. In continuare, procesul se repeta pana cand se ajunge la o veritabila opera artistica, iar lantul de autori se destrama si poate intra intr-o noua configuratie. Mai mult, Internetul ne ofera posibilitatea de a realiza opere colective cu structura arborescenta, de tip interactiv, deosebit de complexe, practic nelimitate, fiecare participant urmand propria sa cale prin link-uri care asigura trecerile intre diverse pagini web.
Este bine de amintit ca la examenul de admitere in unele facultati de arta, exista probe de testare a competentelor artistice prin compozitii originale pe teme date.
Pe scena vietii, noi procedam cumva similar, dar ca personaje implicam propriile pesoane in jocul alegerilor constiente si al intamplarii. Traiectoria socio-culturala si experienta acumulata, la care se adauga zestrea ereditara unica si disponibilitatile cognitive particulare, sunt linii directoare originale, pentru a raspunde unei provocari de ordin artistic cu rezultate spectaculoase. Este magnific sa transferi un vis din imaginarul existentei in zona realului. Daca ati inteles pe deplin mesajul transmis, atunci sa pornim la drum pentru realizarea unei opere colective, de tip transautor, sub semnul creativitatii artistice intr-un experiment extins de emulatie intelectuala.

Iata fragmentul de referinta propus :

Retrodevenire

……………………………………………………………………………………………………………….

Intr-un ochi de ziua a rasarit soarele, iar florile luminii au acoperit mormantul de intuneric unde am ingropat visele cu intentia sa rodeasca intr-un copac al implinirii destinului. M-am asezat in genunchi si cu sfiala le-am luat in causul ocrotitor al palmelor, apoi m-am rugat la Dumnezeu sa trimita ploaia datatoare de rod. Dar n-a fost sa fie asa cum mi-am dorit, pe masura gandurilor mele in aspiratia la fericire dar si de identificare in matricea existentei. Monoton si apasator mai ploua Doamne peste florile mormantului de vise ! Astept cu nerabdare o schimbare, inchis in libertate intre visele si amintirile mele. Fara incetare continua sa ploua, de parca ochiul de ziua tot lacrimeaza in ruga catre Dumnezeu. Deodata, cand tocmai renuntasem, ca prin minune seva copacului se transforma in sange, radacinile sale patrund tot mai adanc in istoria Terrei, iar ramurile imbratiseaza destinele strabunilor, cu bucurii si necazuri, cu sperante si renuntari. Am ramas nedumerit dar si mut de uimire cat semnele intrebarii si exclamarii la un loc. Intr-un tarziu, obosit dupa atatea cautari, am adormit la umbra arborelui genealogic. Pe aripile visului am calatorit in somn spre alte dimensiuni, unde timpul a incetat sa existe, iar sufletul meu comunica direct cu spiritele stramosilor. Am uitat ca destinul fiintei umane este cumva scris in stele … Atunci cand bolta cereasca ne lumineaza in intunericul noptii, se scutura peste noi praful de stele si ne ingroapa tot mai adanc sub mantia amintirilor. Brusc, m-am trezit sub o aura de curcubeu, ca un om renascut din fiorul amintirilor, m-am ciupit de mana, sa verific daca nu visez, apoi am deschis larg ochii spre orizont sa ma primeneasca din plin lumina sfanta prin ferestrele sufletului. Deasupra mea coroana copacului era incarcata cu numeroase fructe, intr-o diversitate de nuante, de la verdele crud al firului de iarba, pana la rosul aprins al sangelui infierbantat. N-am rezistat ispitei si m-am ridicat sa iau un fruct rumenit oferit de strabunii mei.Poate ca ma vad de acolo de sus, si la noapte mai presara praf de stele peste amintirile mele.

Asculta-ma curat copil, dupa ce nu voi mai fi, sa nu uiti de copacul rasarit peste visele mele, pe care ti-l las mostenire. Sa-ti amintesti ca , din cand in cand, iti voi transmite mesaje prin pasarile care canta pe ramurile pline de flori in ritualul iubirii.

………………………………………………………………………………………………………………..