Evolutia
conceptului de inteligenta
Aptitudinile umane caracterizeaza latura
instrumental - operationala a personalitatii, organizata in
sisteme functionale superior
dezvoltate, relativ stabile,
care mijlocesc performante deasupra mediei
in activitatea teoretica,
tehnico-aplicativa, organizatorica, artistica sau sportiva.
Prin fuzionarea si combinarea specifica a
aptitudinilor, se ajunge la talent in
masura in care permit realizarea
de produse originale cu o inalta
cota de creativitate. Aptitudinile
sunt conditionate de zestrea
ereditara dar si de mediul
educational in care se dezvolta
individul. Ele sunt diversificate
si marcheaza profund destinul fiintei umane, deoarece fiecare om porneste in
viata cu o zestre ereditara singulara
si strabate o traiectorie
socioculturala specifica. In
demersul de consiliere a cadrelor didactice, aptitudinile reprezinta punctul de
plecare in orientarea scolara si reper pentru optiunile profesionale ale
tinerilor. Inteligenta poate fi privita
ca un sistem unitar si armonios de aptitudini care se manifesta prin mecanisme
de asimilare si adaptare de natura functionala dar mai ales prin inovare si
creativitate. Inteligenta este un proces complex cu o bogata incarcatura de semnificatii
care a provocat dezbateri aprinse si
continua sa preocupe specialistii in psihologie. Inca de la inceputul sec. al
XX-lea, psihologul englez C. Spearman, analizand corelatiile obtinute de la
subiectii supusi la diverse tipuri de teste, a ajuns la concluzia ca
inteligenta implica diverse aptitudini specifice (factori specifici), grefate
pe o aptitudine generala comuna (factorul g). Metoda analizei factoriale a
inteligentei a fost dezvoltata de L.L. Thurstone si J.P. Guilford, prin luarea
in considerare a unei multitudini de factori, mai mult sau mai putin corelati.
Dupa psihologul elvetian Jean Piaget, creatorul epistemologiei genetice,
evolutia inteligentei in ontogeneza este rezultatul echilibrului operatiilor
mentale (clasare, masurare, numarare, deplasare spatio-temporala etc.) obtinute
prin interiorizarea actiunilor practice cu obiectele in structuri mentale
dimanice, organizate ierarhic. Orice experienta din viata este structurata pe
baza unor scheme psihice degajate de practica sociala si individuala din
realitatea obiectiva. Dezvoltarea
inteligentei la copil
parcurge succesiv mai
multe stadii: senzorio-motor (de la nastere pana la aparitia limbajului, 15-18 luni), preoperator (de la aparitia limbajului pana
la 7-8 ani), al operatiilor concrete (de
la 7-8 ani pana la 10-11 ani), al operatiilor formale (de la 10-11 ani pana
15-16 ani). In stadiul operatiilor
formale, gandirea devine apta pentru rationamente ipotetico-deductive si experimente stiintifice.
Psihologul
american Jerome J. Bruner a
conceput evolutia stadiala
a inteligentei in
termeni mult mai
flexibili, in sensul
ca orice etapa poate
fi accelerata prin strategii
didactice adecvate. Dupa Bruner, ”bazele
oricarei discipline pot fi predate oricui, la
orice varsta, intr-o forma
potrivita”. El insista mult asupra necesitatii cultivarii la elevi a stilului
de invatare stiintific, care imbina gandirea analitica cu intuitia.kSfarsitul sec. al XX-lea este marcat de efortul unor cercetatori de cuantificare a
inteligentei, pentru a evalua riguros performantele elevilor. Este meritul lui Alfred Binet si al lui Théodore Simon de
a fi dezvoltat in 1905, la Paris, primul test de analiza a
inteligentei copilului care, apoi, a fost extins pentru a masura
inteligenta omului, mai precis, indicele
nivelului de dezvoltare a inteligentei, a carui
valoare, exprimata in procente, se obtine prin
raportarea varstei mentale la varsta
cronologica si inmultirea cu 100. Textul Stanford-Binet pleaca de la
premiza ca oamenii se nasc cu o anumita configuratie
a inteligentei, constituita din abilitati logice si
verbale, care nu se schimba pe parcursul vietii.
O noua viziune in psihologie a fost adusa de teoria
inteligentelor multiple, publicata pentru prima oara in 1983, in lucrarea “Frames of Mind:The Theory of Multiple Intelligences”,de catre Horward Gardner, profesor de
teoria cunoasterii, educatie
si psihologie la Universitatea Harvard si de
neurologie la Facultatea de Medicina din Massachussetts,
SUA. Semnificatia acestei
teorii este extinderea conceptului de inteligenta traditionala din sfera
logico-matematica si verbal-lingvistica spre alte disponibilitati ale omului de
relationare cu lumea. Dupa Gardner, inteligenta reprezinta “ abilitatea omului
de a-si rezolva problemele in viata sau de a crea produse care sunt valorizate
in unul sau mai multe contexte culturale”. Mai tarziu, revenind asupra
conceptului, afirma ca inteligenta umana este un “potential bio-psihologic de a
prelucra informatia, care poate fi activat pentru rezolvarea de probleme si
crearea de produse pretuite de cel putin o cultura”. El critica modelul
unilateral in care a fost definita, recunoscuta si valorizata inteligenta
umana, oferind un model alternativ, cu implicatii deosebite in invatamant .
Teoria sa este rezultatul unor cercetari laborioase asupra profilelor cognitive
ale copiilor supradotati, autisti, savanti idioti, oameni cu dificultati in
invatare, persoane care apartin la
diverse culturi. Este bine de remarcat ca teoria inteligentelor multiple nu
schimba ceea ce avem de predat, ne ajuta doar sa schimbam modul in care lucram
cu elevii, sa intelegem faptul ca elevii pot fi destepti in diferite moduri si
ne instrumenteaza in a-i ajuta sa evolueze in mod diferit. In acest context,
misiunea profesorului este de a dezvolta strategii de predare care sa permita
elevilor sa isi exprime modalitatile multiple de a intelege si de a valoriza
propria lor unicitate. Scopul este ca fiecare elev sa se dezvolte la maximum de
capacitate in conformitate cu potentialul
propriu. Dar nu toti dascalii au
vocatie pentru profesia aleasa, pentru unii strategiile traditionale cu care
s-au obisnuit fiind greu de depasit. Teoria lui Gardner porneste de la ideea
existentei unor inteligente diferite si autonome ce conduc la modalitati
diverse de cunoastere, intelegere si invatare.
Se considera ca oamenii poseda noua tipuri de
inteligente, si anume:
1. Inteligenta verbal-lingvistica sau
inteligenta cuvintelor (capacitatea de a rezolva probleme si de a
dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic; se manifesta la
jurnalisti,scriitori, avocati, profesori)
2. Inteligenta logico-matematica sau inteligenta numerelor si
a ratiunii (capacitatea de a opera cu modele, categorii, relatii,de a grupa,
ordona si interpreta date; este intalnita la matematicieni, contabili, oameni
de stiinta)k
3. Inteligenta spatial-vizuala sau inteligenta imaginilor, a desenului si
a picturii (capacitatea de a
rezolva probleme si
de a dezvolta
produse cu ajutorul reprezentarilor spatiale si a
imaginilor; este intalnita la arhitecti,
pictori, graficieni, sculptori , cartografi, proiectanti)
4. Inteligenta muzical-ritmica sau
inteligenta tonului, ritmului
si a timbrului (capacitatea de a produce si de a aprecia muzica, ritmul
si inaltimea sunetelor; se manifesta
la muzicieni, compozitori, poeti)
5. Inteligenta corporal-kinestezica sau
inteligenta intregului corp (capacitatea de coordonare motrica si o
buna sensibilitate tactila; este
intalnita la sportivi,
dansatori, actori, chirurgi)
6. Inteligenta naturalista sau
inteligenta tiparelor, a regularitatilor si a comportamentelor (au darul
naturii, iubesc si inteleg natura, flora, fauna, frumusetile din mediul
inconjurator; se manifesta la fermieri, biologi, ecologi, astronomi )
7. Inteligenta interpersonala sau
inteligenta interactiulor sociale(au darul empatic si al relationarii,
interactioneaza eficient cu ceilaltii; este intalnita la profesori, directori,
politicieni, lideri)
8. Inteligenta intrapersonala sau inteligenta
autocunoasterii (au darul autoreflectiei, al metacognitiei si capacitatea de
autocunoastre si autoapreciere corecta; se manifesta la teologi,
intreprinzatori, scriitori)
9. Inteligenta existentiala – Gardner e convins ca
acest tip de inteligenta este o modalitate de cunoastere, dar nu a stabilit
localizarea sa pe creier. De aceea este
considerata ”o jumatate de inteligenta”. Se manifesta la filosofi, ganditori,
analisti, etc .
In “Frames of Mind”, H. Gardner afirma :
* ”Exista o inteligenta in sunet
si una in miscare, in culoare si in relatia umana”.kk k
* ”Muzica este o
corporalizare a inteligentei care este in sunet”.kkkkkkk kkkkkkkkkkkkkkkkkk
* “Poetul este o persoana care nu uita niciodata anumite impresii despre
care scrie”.
* “Exista limbaje, altele decat cuvintele, simbolurile, limbajele naturii.
Exista limbajul corpului”.
* “Inteligenta sociala,
dezvoltata la inceput sa rezolve probleme de natura interpersonala, in timp
si-a gasit expresia in crearea institutiilor sociale”.
Din punct de vedere biologic, inteligentele sunt
independente, in functie de zonele corticale care le guverneaza. La nivel individual ele apar in
combinatii, fiecare individ fiind de fapt ,,o colectie de inteligente”.
Intrucat indivizii au profiluri de
inteligenta diferite, scoala trebuie sa asigure o educatie care sa maximalizeze potentialul
intelectual al fiecaruia. Un element esential in aplicarea teoriei inteligentelor multiple la clasa este
cunoasterea profilului de inteligenta al elevilor. Aflarea punctelor ,,tari” si ,,slabe” ale
acestora este esentiala pentru stabilirea strategiilor de diferentiere si
individualizare. Desi o reteta general valabila nu exista, cadrele didactice,
care doresc sa predea in spiritul teoriei inteligentelor multiple, pot sa
urmeze succesiunea de pasi:
- determinarea profilului dominant de inteligenta
prin identificarea abilitatilor fiecarui elev
- familiarizarea elevilor cu teoria inteligentelor multiple kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk
- constientizarea de catre elevi a combinatiei
proprii de inteligente multiplek kkkkkkkkk
- motivarea elevilor pentru a-si dezvolta
inteligentele multiple
- asigurarea de catre profesor a unui cadru adecvat
pentru manifestarea inteligentelor multiple.
Aplicarea in unitatile scolare a teoriei inteligentelor multiple se poate face
prin strategii interactive de predare-invatare-evaluare: portofolii, proiecte,
harti conceptuale, interviuri, studiu de caz etc. Este important ca profesorul
sa-si adapteze stilul de predare la stilul de invatare a elevilor, pentru
realizarea cu succes a obiectivelor operationale, exprimate prin verbe
comportamentale.
De remarcat ca teoria inteligentelor multiple se preteaza
la aplicarea operationala a Taxonomiei lui Bloom. Un scenariu didactic care stimuleaza punctele
forte ale elevilor si evita pe cele slabe va conduce la atingerea dezideratelor
intr-un mod placut si usor. Dascalii cu vocatie profesionala promoveaza
strategii didactice care permit elevilor sa puna in valoare prin cuvant, scris
sau oral, dar si prin muzica, desen sau miscare, disponibilitatile multiple de
a intelege si de a valoriza propria personalitate.
Tudor Vasile - Dragalina,
Calarasi, Romania