Demonstratie metaforica

Va spun cu toata sinceritatea, stimati cititori, ca nu-mi place deloc afirmatia in care se face o mare discriminare fata de marea masa a muritorilor de rand, considerandu-se ca personalitatile politice joaca pe scena istoriei acelasi rol pe care 1 si 0 il au in teoria numerelor. Desigur,cifra 0 nu are valoare de una singura,ci doar intr-o combinatie cu cifra 1, cand se afla intr-o pozitie privilegiata. Insa radacinile sunt comune iar cifra 0 reprezinta baza de pornire in procesul de numarare, deci nu poate fi neglijata, ci dimpotriva valentele sale sunt puse in evidenta mai ales de codul binar .

Nu stiu ce sa mai cred, dar multe evenimente contradictorii din viata reala constituie teme de reflexie pentru evolutia omenirii. Asa se intampla uneori in politica sau prin mass-media, cand multimi largi de oameni sunt manipulate la nivel de turma, in detrimentul spetei umane care are constiinta ca semn distinctiv in regnul animal.
Lucrurile nu pot sta chiar asa intr-o societate democratica, pentru ca s-ar ajunge la o invazie de nonvalori subordonate unor elite care le stabileste univoc destinul. Subscriu la la parerea lui Goethe ca „adevarul s-ar putea asemui cu un diamant, ale carei lumini stralucesc, nu numai pe o parte, ci pe toate fetele”.
Ramane o enigma a psihicului uman cum unii dintre semenii nostri, mai putin inzestrati de la natura, ne domina prin tupeu si hotarasc in numele nostru din pozitia de vectori ai destinului,iar noi devenim simple unelte in luarea deciziilor,chiar daca avem alte opinii.Care sunt reperele pentru rolul si statutul nostru in mentalul colectiv?

Va propun un scenariu posibil intr-o lume imaginara in care Marele Arbitru stabileste regulile jocului pentru doua tipuri de entitati, identificate prin Unu si Zero. Asa ca, intr-un ochi de ziua virtual, suntem spectatorii unor intamplari cu posibile conotatii in viata reala. Unu reprezinta categoria politicienilor, ale caror decizii, juste sau nu, trebuie duse la indeplinire de catre executantii Zero. Daca totusi apar divergente de opinii si conflicte de interese, acestea sunt tratate cu valoare de lege doar la nivelul Consiliului Politic. Democratia exista, pentru ca oricine are acces la mass-media, insa nu toti cunosc regulile jocului.Cei mai mai multi si-au creat idoli pe care ii lasa sa gandeasca in locul lor. Mare pacat pentru o pretinsa democratie participativa, deoarece au uitat de meditatia lui Descartes: „dubito, ergo cogito; cogito , ergo sum”( ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist). In aspiratia la fericire, trebuie sa ai vointa proprie dar si coloana verticala, pentru stabilirea unor prioritati de selectie pe o scara de valori. Altfel, suntem pulberea istoriei inprastiata de vantul evenimentelor pe cimpul unei vieti pustii. Sa nu ratam sansa implinirii destinului in aceasta lume pana la trecera in alte dimensiuni. Treziti-va oameni buni pana la Judecata de Apoi! Reveniti la valorile democratiei participative! Este drept ca Zero nu poate trai fara Unu pentru ca nu asigura functionarea optima si evolutia unei structuri organizate. Dar ce poate face Unu fara sa aiba executanti mai mult sau mai putin docili? Numai Unu impreuna cu Zero este solutia corecta, daca actioneaza sub semnul valorilor perene de Bine, Frumos si Adevar. In acest caz, pe traiectoria spre fericire, Zero are siguranta calitatii vietii iar Unu capata prestanta in mentalul social. In armonie deplina, contributiile fiecarei parti sunt complementare. Perturbatiile care apar intr-un sistem unitar, superior organizat, se corecteaza prin mecanismele interne de feed-back, prin revenirea la normalitate inainte de a se ajunge la agravarea contradictiilor pana la stari ireconciliabile. Pe de alta parte contradictiile constituie motorul dezvoltarii. Ear fi o utopie sa credem ca poate exista o societate ideala lipsita de contradictii. Este meritul filofului german Hegel (1770-1831) de a fi elaborat dialectica, un instrument cognitiv deosebit de util pentru cunoasterea realitatii, bazat pe analiza profunda a conceptului de contradictie, dedublarea unicului in laturi contrare, legea transformarii acumularilor cantitative in salturi calitative si mecanismele negarii negatiei. Numai in spirit dialectic se poate da o explicatie plauzibila a evenimentelor care au marcat profund istoria culturii si civilizatiei.

Dar sa ne intoarcem la limbajul metaforic cu care am am inceput acest scenariu. Este de presupus ca in stadiile incipiente, cand se contureza semantica notiunilor, sa fie promovate nonvalorile, Zero sa treaca in fata, avantajat de rotunjimea formelor, iar Unu, ascutit si incomod, sa fie lasat la urma.Valoarea combinatiei rezultate este destul de redusa, asa ca se impune o noua filozofie, in care Unu s-a avantat in zborul la inaltime iar Zero a capatat stabilitatea unei fundatii ancorate in adancime. Este bine ca traim unul langa altul, nici nu se poate altfel, dar nu oricum, ci conform sintagmei « omul potrivit la locul potrivit ». Si acest statut se obtine prin competenta si nu descendenta. Fiecare porneste in viata cu o zestre ereditara unica si strabate o traiectorie socio-culturala specifica, marcata de propia vointa dar si de hazard. Intr-un alt registru, trebuie sa cautam reperele din adancul fiintei noastre pentru a gasi pistele de lansare a zborului la inaltime , dincolo de orizont, spre tulburatoarele enigme ale cunoasterii si implinirii destinului intr-o lume dispusa la provocari. Numai asa contradictia valorii poate fi depasita. Sa recunoastem ca oferta existentiala este extrem de vasta.

Tudor Vasile

Dragalina, Calarasi, Romania

E-mail: tpmvasile@yahoo.com